Absenta...

Stiu ca am cam lasat totul in paragina de ceva vreme...dar a venit vacata cu trenul din Franta:D

Poate ca ma gandesc uneori sa inchid blogu pentru ca imi da senzatia ca e prea personal,sau ca imi aminteste de ce scriu eu pentru El...inca nu realizez de ce inca scriu...oricum El nu vede.Trebuie sa compun ceva vesel,ceva ca ma caracterizeaza.Pana de inspiratie? Poate...

Inca sunt la recuperare,mai dureaza ceva,ceva mai mult:D Sunt vesela cu chipul,dar inima ce crede? inca mai are sperante:D asta e bine,nu? e totusi un semn de optimism.

Stii, eu sunt genul asa direct fara ascunzisuri...poate de aceea unii dintre prietenii mei buni sunt baietii si nu fetele...de multe ori ma numeau obsedatele de fard: baietoaica:))...o data,de doua ori,de trei ori...da ajunge! poate ca nu arat da sunt Femeie!!!! De ce aceasta interiorizare de a avea gesturi de baiat? De ce nu? astfel nu mai puteam fi ranita la fel de mult ca inainte,tineam in mine si am tinut mult...dar macar am devenit o leoaica mai puternica:))

Nu se vede,dar uneori sunt romantica...chiar si eu raman uimita de mine...mi-as dori un baiat perfect pentru mine...asa cum il visez:X:X .Cred ca merit sa fiu EU si sa fiu iubita la randul meu...Ador apusul,mai ales sa fiu la munte...Imi ador prietenii mai ales pentru ca sunt,ca ii am,cu toate defectele si calitatile lor:D...Detest cand sunt luata de fraiera de cei din jur:D dar poate ca si eu ii las sa ma vada asa doar pentru,din nou,a nu ma arata cum sunt...Pot fi si inteligenta,nu doar o oaie ratacita printre boscheti...

In cazul meu aparentele intotdeauna inseala....Iubeste-ma asa cum sunt! Cunoaste-ma ca si cum te-ai cunoaste pe tine...