Din cauza ta!

- Urmeaza-ma!...




- Pana aici am avut incredere in tine...acum insa, nu mai stiu...te porti ciudat. Nu reusesc sa mai vad prin tine ca alta data. Ai ochii tulburi...mi-e teama sa te privesc, pentru ca ti-as simti...si nu vreau...

- Daca ma iubesti, ai sa faci cum iti spun!
( o lua inainte, fara ca macar sa-l astepte, iar el alerga sa o mai poata prinde)

-Stiu la ce te gandesti, dar nu vreau sa accept ca ti-ar putea trece prin minte sa faci asta.

- Uite, aici e locul...Aici e locul unde AM RENASCUT!...din aceasta cenusa uitata de timp...Priveste cum vantul o mangaie...

- Sunt confuz...cum adica ai renascut ?

- Tu esti vantul care ma inconjoara, cu suflarea lui neteda si calda...Tu mi-ai dat aer sa traiesc, lumina sa cresc si dragoste sa supravietuiesc...
( privirea ei se limpezi si capata un albastru pur, iar lacrimile stateau sa cada...nici nu putea sa o priveasca, ii era teama de ce va descoperi..)

- Cuvintele sunt prea neghioabe sa exprime ce simt, nu ma ajuta, sunt de o micime insesizabila...si cat te iubesc...O, cat te iubesc...
( imbratisarea lor dura o eternitate, dragostea renaste cu fiecare iubire pura)