joi, 28 mai 2009

Ganduri


-Te rog,ramai...
Urmele pasilor tai imi strapungeau timpanele.Lacrimile mele inundau cerul...
-Nu merit!(vocea lui suiera)
-Ne vom intalni acolo Sus? ( eram pe punctul de a ma prabusi)
Niciun raspuns...am asteptat si am tot asteptat pana cand am simtit o atingere pe umar.Pentru o clipa am tresarit...Era EL!!! Se intorsese!!!....singura ce imi mai ramasese fu speranta...intorc capul,dar era vantul...
-De ce ai plecat cand eu am mai mare nevoie de tine ca niciodata?? Vino!!! (inima sangera)
Indreptandu-ma spre nicaieri imi reveneau imi minte imagini cu el.
-Ne vom intalni acolo unde toti ....zboara catre infinit!!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu